Într-o țară unde fiecare politician are câte un adevăr „convenabil” pe care-l flutură în fața electoratului, Călin Georgescu reușește să ridice ștacheta. Omul care, cu un aer de suveranist atotștiutor, își declară ostilitatea față de Uniunea Europeană, uită să menționeze un mic detaliu: banii europeni care țin România pe linia de plutire. Dar cine mai are timp de astfel de „amănunte” când viziunea lui pentru România se aseamănă mai degrabă cu un scenariu distopic?
„Declarații Călin Georgescu”: Uniunea Europeană – bau-bau-ul suveranismului pur
Declarațiile lui Călin Georgescu par să fie desprinse dintr-un manual de extremă dreaptă vintage, presărat cu accente prolegionariste și fantezii despre o Românie ruptă de influențele externe. În viziunea sa, Uniunea Europeană este sursa tuturor relelor, un colos globalist care sufocă „esența națională” a românilor. Totuși, atunci când miliardele din fondurile europene sunt investite în infrastructură, sănătate sau educație, ele devin, brusc, invizibile.
Pentru Călin Georgescu, România trebuie să devină un bastion al „purității naționale”, indiferent de costuri. Și când spunem costuri, ne referim la pierderea accesului la o sursă vitală de finanțare pentru dezvoltare. Dar, desigur, cine are nevoie de spitale modernizate sau autostrăzi, când putem avea discursuri patriotarde pe fundal de cetină?
România „independentă” sau România izolată?
Dacă ar ajunge președinte, Georgescu promite să scoată România din cercul strâmt al „dictaturii UE”. Această viziune ne-ar putea propulsa direct în brațele izolării internaționale, cu un gust amar de autarhie economică și o populație condamnată să suporte efectele experimentelor politice. România ar putea deveni un soi de muzeu al suveranismului, unde fiecare cetățean învață că e mai bine să fii sărac, dar mândru.
„Ne-am pierdut sufletul, ne-am pierdut credința”, declară Georgescu, promițând o renaștere morală sub auspiciile unui naționalism aproape mistic. Întrebarea este: la ce preț? Renunțarea la investițiile europene ar însemna un colaps economic și social pe care nici măcar cele mai nobile intenții nu l-ar putea justifica.
De la suveranism la prolegionarism – o linie subțire
Călin Georgescu nu se ferește să admire deschis figuri istorice controversate și să promoveze idei care amintesc de epoca sumbră a extremismului de dreapta. Cu un ton grav și aparent bine documentat, el reinventează legionarismul în cheia unei „salvări naționale”. Această alunecare periculoasă spre trecutul întunecat al României este mascată de un discurs pompos despre valori tradiționale și spiritualitate.
Dar unde ne-ar duce această întoarcere la „rădăcini”? Cu siguranță nu într-un viitor prosper, ci într-o Românie fracturată, lipsită de sprijin extern și dominată de un naționalism steril.
Adevărul „convenabil” – cum să ignori realitatea pentru un vis utopic
Călin Georgescu și-a construit discursul pe ideea că suveranitatea absolută este singura cale spre salvare. Totuși, acest „adevăr convenabil” ignoră complet realitățile economice și sociale ale unei Românii moderne, care are nevoie de parteneriate și sprijin extern pentru a progresa. Miliardele Uniunii Europene poate că nu se încadrează în ecuația lui, dar ele sunt, totuși, cheia unui viitor funcțional.
Până la urmă, rămâne întrebarea: ce fel de adevăr ne dorim? Unul „convenabil”, croit pe măsura unei agende personale, sau unul incomod, dar fundamentat pe fapte și responsabilitate? Răspunsul ar putea decide viitorul României.