Într-o Românie aflată la răscruce, unde incertitudinea economică și geopolitică este deja o provocare cotidiană, Călin Georgescu își propune să ne salveze – cu un plan care ar putea, în esență, să ne trimită pe toți la pas alergător direct în taberele de instrucție. Nu contează dacă avem sau nu talent militar; pentru domnul Georgescu, „cariera militară este fundamentul unui stat puternic”. Să-l contrazicem? Desigur! Dar s-ar putea să fim catalogați ca „instrumente ale unei gândiri de colonie” – un alt fragment din repertoriul său oratoric.
Armata obligatorie: un vis măreț cu miros de praf de pușcă
În viziunea domnului Georgescu, fiecare cetățean român ar trebui să fie gata să apere patria, indiferent dacă își dorește acest lucru sau nu. De fapt, el sugerează că lipsa unui stagiu militar obligatoriu ne-a adus în situația unei „națiuni docile, ușor de manipulat de către interese externe.” Nu știm exact care interese externe, dar tonul său lasă de înțeles că ar putea fi vorba despre o conspirație mondială. Însă acest suveranism exacerbat ridică o întrebare simplă: cui folosește un stat care își forțează cetățenii să adopte roluri pentru care nu sunt pregătiți sau interesați?
Această idee vine într-un context delicat, în care România își construiește relațiile strategice cu NATO și UE, iar Călin Georgescu pare să sugereze că suntem un satelit obedient al Vestului. Cum ar suna discursul unui astfel de lider la Bruxelles? Probabil un amestec de „noi suntem stăpâni pe destinul nostru” și „oricum, Rusia e de admirat pentru unitatea sa națională.”
De la retorică la dezinformare: un dans pe sârmă cu extremele
În timp ce își expune planul de guvernare, Georgescu nu se ferește de limbajul pompos și uneori contradictoriu. „România trebuie să renască economic prin exploatarea resurselor naturale cu grijă,” spune el, sugerând simultan că ne vom întoarce la agricultură tradițională și la valorile unui trecut glorios. Desigur, totul pare nobil până îți amintești că același om a lăudat regimurile autoritare ca modele de „ordine” și „prosperitate”.
Ce ar însemna acest lucru pentru siguranța națională? Sub o astfel de conducere, s-ar putea să asistăm la o reinterpretare a granițelor – nu pentru că ar exista pericole reale, ci pentru că am putea deveni din nou o „zonă tampon” într-un joc de influență între marile puteri. „Neutralitatea activă,” cum o numește Georgescu, ar putea fi doar o perdea de fum pentru o poziționare fragilă, în care aliații tradiționali ar deveni adversari.
Planul măreț: între idealism și realitatea dură
Visurile lui Georgescu pentru România includ o economie autarhică, o „renaștere spirituală” (oricum am defini-o) și o independență totală față de influențele occidentale. Într-un astfel de cadru, stagiul militar devine simbolul unei Românii înarmate nu doar fizic, ci și ideologic, pregătită să înfrunte „amenințări” care, din păcate, ar putea fi fabricate chiar în birourile liderilor.
„România nu mai trebuie să fie colonie,” spune Georgescu, dar se pare că uită să menționeze ce se întâmplă când devii, în schimb, un stat izolat, guvernat de frică și lipsă de transparență.
„În pas de defilare, dar încotro?”
Călin Georgescu ne oferă o viziune pentru viitor care pare mai degrabă o reverie dintr-un manual de istorie uitat. Stagiul militar obligatoriu este doar vârful icebergului, iar sub apă se află o Românie fragilă, prinsă în capcana propriilor contradicții. Este oare acest drum cel pe care vrem să mergem? Sau vom prefera să rămânem cetățeni care își decid singuri destinul, chiar dacă asta înseamnă să spunem „Nu, mulțumesc” visului unui comandant suprem autoimpus?
