Amarantul este originar din Mexic si America Centrala. In timpurile pre-hispanice, amarantul a fost cultivat de catre azteci si comunitatile lor tribale, intr-o cantitate foarte asemanatoare cu porumbul. Cunoscut de catre azteci sub numele de “huāuhtli”, se crede ca amarantul a reprezentat pana la 80% din consumul lor de energie, inainte de cucerirea spaniola.
O alta utilizare importanta a amarantului in toata Mesoamerica, a fost in bauturile ritualice si in alimente. Pana in zilele noastre, boabele de amarant sunt prajite la fel ca floricelele de porumb si se amesteca cu miere, melasa sau ciocolata, pentru a face o delicioasa bautura numita alegria, care inseamna „bucurie” in spaniola. Diego Durán a descris festivitatile pentru zeul aztec Huitzilopochtli (al carui nume inseamna „partea stanga a colibriului”; pasarea colibri se hraneste cu flori de amarant).
Luna azteca din Panquetzaliztli (7 Decembrie – 26 Decembrie) a fost dedicata Huitzilopochtli. Oamenii isi decorau casele si copacii cu steaguri de hartie; au fost organizate curse rituale, procesiuni, dansuri, cantece, rugaciuni si, in sfarsit, sacrificii umane. Acesta a fost unul dintre cele mai importante festivaluri aztece, iar oamenii se pregateau din timp pentru acest festival.
Mancau foarte putin in aceasta perioada; o statuie a zeului era facuta din seminte de amarant si miere, iar la sfarsitul lunii, era taiata in bucati foarte mici, pentru ca toata lumea sa poata manca o bucata din “zeu”. Dupa cucerirea spaniola, cultivarea amarantului a fost scoasa in afara legii, in timp ce unele dintre festivitati au fost conectate cu sarbatoarea de Craciun.
Efect terapeutic
Datorita importantei sale ca simbol al culturii indigene, palatabilitatea, usurinta la gatit si o proteina deosebit de bine adaptata nevoilor nutritionale umane, interesul pentru semintele de amarant (in special A. cruentus si A. hypochondriacus) a reinviat in anii ’70 .
A fost recuperat in Mexic din soiuri salbatice si acum este cultivat comercial. Este o gustare populara in Mexic, uneori amestecata cu ciocolata sau orez, iar utilizarea sa s-a raspandit in Europa si in anumite parti din America de Nord.
Extractele de Amarantus au fost folosite pentru a trata mai multe afectiuni din cele mai vechi timpuri. Cu toate acestea, Amarantul a cunoscut o reinviere a interesului pentru consum, in ultimele decenii.
Un rezumat al literaturii si al studiilor in vitro sau in vivo, a stabilit ca Amarantul are mai multe proprietati protectoare si curative atribuite mai ales activitatii antioxidante puternice. Articolele stiintifice de analiza asupra amarantului sau extractelor din aceasta planta, analizeaza in mod critic pretentiile folclorice ale benefiicilor aduse de Amarant, completate cu dovezi stiintifice, delimitand proprietatile sale nutra-farmaceutice pe baza de fitochimie si subliniind utilitatea clinica a plantei in diferite boli cronice. Se definesc de asemenea, zone de decalaj pentru cercetarile clinice viitoare.
Aceste rezultate ofera o analiza aprofundata a efectelor biologice ale ingredientelor bioactive majore, prezente in extractele brute de amarant. Cu toate acestea, biodisponibilitatea si mecanismul de actiune de baza al elementelor constitutive izolate ale amarantului, au fost elaborate, fiind nevoie de cercetari concentrate in acest domeniu.
-
Background
Ultimele decenii au asistat la o reinviere a interesului pentru Amarant, ca protector nutraceutic si natural impotriva bolilor cronice. Nativ din America tropicala, Amarantus (care inseamna nemuritor in greaca) a fost cultivat in civilizatiile azteca, mayaisa si incasa. In prezent este cultivat si consumat pe scara larga in intreaga Indie, Nepal, China, Indonezia, Malaezia, Filipine; intreaga America Centrala, Mexic; Africa de Sud si de Est.
Genul Amarantus apartine ordinului Caryophyllales, familiei Amarantaceae, subfamilia Amarantoideae. Acesta include ierburi anuale, ramificate cu aproximativ 70 de specii diferite, dintre care 17 sunt comestibile. Institutul National de Cercetari Botanice din India (NBRI) a infiintat, probabil, una dintre cele mai bune colectii calitative de „germoplasma” de Amarant din lume, care cuprinde aproape 400 de accesari si care se refera la 20 de specii, dintre care aproape jumatate apartin tipului de cereale.
Extractele de Amarantus au fost utilizate in medicina antica indiana, nepaleza, chineza si thailandeza pentru a trata mai multe afectiuni, inclusiv infectii urinare, afectiuni ginecologice, diaree, durere, tulburari respiratorii, diabet si, de asemenea, ca diuretic foarte eficient. In India, extractul de radacina de A. spinosus este administrat ca un vermicid printre triburile Santhali si Paharia din estul Biharului, in timp ce o decotiune apoasa a plantei, este utilizata pentru diareea cronica din sudul zonei Orisa.
Unele triburi aplica A. spinosus pentru a induce avortul. Sucul de A. spinosus este folosit de triburile Kerala pentru a preveni umflarea in jurul stomacului, in timp ce frunzele sunt fierte fara sare si consumate timp de 2-3 zile pentru a vindeca icterul.
Cu toate acestea, proprietatile anti-canceroase, anti-virale, hepatoprotective, neuroprotecive, cardioprotective si antidiabetice ale extractelor de Amarantus cu relevanta pentru scenariul actual de sanatate globala, sunt bine documentate in prezent, din perspectiva stiintifica.
Extractele naturale brute din plante au fost utilizate in medicina traditionala pentru a trata diferite afectiuni, extractul din Amarant fiind unul dintre ele, desi utilizarile sale terapeutice complete sunt inca neexplorate. Interesul stiintific pentru Amarant si beneficiile sale de promovare a sanatatii a crescut semnificativ in trecutul recent, cu diverse recenzii care prezinta proprietatile nutraceutice ale Amarantului, compozitia sa, proprietatile antioxidante, aplicatiile si procesarea.
-
Componentele active ale Amarantului
Extractele din toate partile plantelor din Amarantus par sa aiba beneficii medicinale; prin urmare, accentul studiilor recente a fost pus pe identificarea constituentilor terapeutici ai Amarantus din diferite bioparturi.
Activitatea antioxidanta ridicata a majoritatii extractelor de Amarant, Impreuna cu proprietatea antiinflamatoare, a crescut interesul pentru investigarea potentialului sau nutraceutic si clinic, ca aliment functional. Analiza fitochimica a Amarantului, a stabilit prezenta unor constituenti activi precum alcaloizi, flavonoide, glicozide, acizi fenolici, steroizi, saponine, aminoacizi, vitamine, minerale, terpenoizi, lipide, betaina, tanini catechuici si carotenoizi.
De asemenea, sunt documentate Amarantoside, o glicozida de lignan; amaricina, o adenozina, betaline precum betacianine (Amarantina, izoAmarantin), betaxantina; hidroxicinamat, quercitina si glicozide de kaempferol ca flavonoide si acizi fenolici. Extractele de Amarant izolate secvential de acetona si metanol / apa din frunze de plante dezgropate, flori, tulpini si seminte produc nicotiflorin, izoquercitrina, 4-hidroxibenzoic si p-coumaric – acizii din componenta principala.
In studiile specifice speciilor, evaluarea substantelor bioactive si continutul fenolic al frunzelor A. tricolor si A. hypochondriacus a relevat un continut ridicat de betacianine si betaxantine, in timp ce izoquercetina si rutina au fost cele mai abundente flavonoide; In plus fata de substantele cunoscute, in frunzele A. tricolor au fost detectate amarantina rosu-violacee, o noua betaxantina, derivati de metil din betaxantina arginina si acid betalamic.
Continutul de rutina si quercitina a fost determinat in anumite parti ale plantelor de Amarantus, in frunze esantionate la stadiul de maturitate, ce contin derivate de quercetina sau quercetina. A. hibrid si A. cruentus sunt mai buna sursa de rutina, in timp ce cantitatea de rutina si quercetina din extractul de frunze metanolice de A. viridis s-a dovedit a fi de 58,52, respectiv 9,12% greutate / per unitatea de volum.
Rolul de bioflavonoide ale componentei active, rutina si tenserigenul care atenueaza radiatiile ce reduc tensiunea oxidativa a fost investigat de Patil si colab., dar lipsa unor studii similare pe rutina si quercetina provenite de la Amarantus, delimiteaza nevoia de cercetare clinica in acest domeniu.
Acesti compusi poseda proprietati multiple si se crede ca sunt principalii compusi responsabili pentru efectele benefice ale Amarantului asupra sanatatii. In plus, actiunea sinergica a acestor componente si bioabsorbtia lor nu este bine documentata.
-
Alimente nutritive / suplimentare
Un studiu realizat de Dlamini si colab. a concluzionat ca A. cruentus este potential o sursa dietetica buna a carotenoidului pro-vitamina A (β-caroten). Continutul de carotenoizi a fost cel mai mare in frunze, urmat de seminte, tulpina si radacini.
Carotenoidul principal identificat in frunze a fost canthaxantina (agent antitumoral), urmat de β-caroten si luteina (retardant pentru bolile oculare legate de varsta). Nivelul de β-caroten (28,5 mg / 100 g) in A. cruentus este de sapte ori mai mare decat in tomate si, astfel, poate ajuta la tratarea anemiei in tarile africane.
Intr-un studiu comparativ, s-a constatat ca nivelul continutului de calciu din frunzele uscate de A. spinosus are o valoare mai mare (4500 mg / 100 g greutate uscata), urmat de A. tricolor, A. viridis si A. blitum, in timp ce continutul de fier a fost maxim in A viridis (15 mg) urmat de A. spinosus, A. tricolor si A. blitum. Astfel, Amarantul poate fi utilizat ca sursa de calciu biogen si in preparate antiacide.
Cerealele de Amarant, denumite si bobul Rama (Rajgira) din India, sunt foarte nutritive si o sursa buna de antocianine si polifenolice. Cerealele au continut ridicat de proteine, profil de aminoacizi bine echilibrat, cu 8 aminoacizi esentiali si niveluri foarte ridicate de lizina, al carei nivel ridita este unic, in comparatie cu alte cereale.
Mai mult, este bogat in amidon, ulei, fibre, vitamine (A, K, B6, C, E si B) si minerale precum calciu, fier etc. Nu contine gluten si continutul ridicat de proteine de calitate si acizi grasi nesaturati este unul dintre avantajele sale ca supliment alimentar.
Semintele de Amarantus sunt de asemenea purtatoare de fibre valoroase si o sursa naturala alternativa de squalene (un triterpen) care este un antioxidant superior si cunoscut pentru eficacitatea biologica larga impotriva cancerului hipercolesterolemiei si ca cardioprotector.
Semintele de A. caudatus si A. paniculatus sunt documentate pentru a avea potential antioxidant. S-a raportat prezenta unei peptide asemanatoare lunasinei (11,1 µg / g de proteina extrasa totala) in patru genotipuri de seminte de amarant matur, care arata o potrivire pentru mai mult de 60% cu secventa de peptide lunasina de soia, cunoscuta fiind pentru proprietatile anti-canceroase.
Studiile mentionate anterior indica in mod concludent ca Amarantul contine o cantitate apreciabila de nutrienti si poate fi inclus in dieta pentru a suplimenta cerintele nutritionale zilnice, pentru combaterea bolilor, de aceea serveste ca nutraceutic pentru fortificarea alimentelor.
