Genunchii sunt printre puținele părți ale corpului care simt imediat fiecare kilogram luat sau dat jos. Nu peste ani, ci la următoarea scară urcată. Iar când mișcarea dispare complet din program, se schimbă și ce se întâmplă înăuntrul articulației, nu doar cât de greu îți vine să te ridici de pe canapea. Merită înțeles mecanismul, pentru că explică de ce unele lucruri ajută mult mai repede decât te-ai aștepta.
Cât cântărește, de fapt, un pas
La mersul pe teren drept, genunchiul suportă de câteva ori greutatea corpului, iar la coborâtul scărilor încărcarea crește și mai mult. Asta înseamnă că fiecare kilogram în plus nu se adună unul la unu, ci se multiplică de fiecare dată când pui piciorul jos. Un surplus care pare mic pe cântar devine, pe parcursul unei zile cu câteva mii de pași, o sarcină considerabilă pentru un cartilaj care oricum se subțiază odată cu vârsta. Genunchiul și șoldul plătesc primele, iar gleznele și coloana lombară vin imediat după.
De ce ajută și câteva kilograme în minus
Tocmai pentru că efectul se multiplică, oamenii care slăbesc puțin simt adesea o diferență mai mare decât se așteptau. Dar nu e doar mecanică: țesutul adipos nu stă pasiv, ci produce substanțe care întrețin o inflamație de fond în tot corpul. Asta explică de ce unii oameni cu kilograme în plus au dureri și în articulații care nu susțin greutate, cum sunt cele ale mâinilor. Scăderea în greutate reduce, în același timp, și încărcarea, și inflamația. De aceea rezultatele apar adesea înainte ca cifra de pe cântar să arate ceva spectaculos: se schimbă întâi cât de ușor te ridici de pe scaun și cât de rigid e genunchiul dimineața.
Ce se întâmplă când nu te miști deloc
Cartilajul nu are vase de sânge proprii: se hrănește din lichidul articular, care circulă atunci când articulația se mișcă. Mai puțină mișcare înseamnă hrănire mai slabă, mușchi care slăbesc în jurul articulației și o rigiditate care se instalează pe nesimțite. În paralel, osul pierde densitate mai repede, iar cine stă aproape tot timpul în casă ajunge frecvent și la un nivel scăzut de vitamina D, fără de care calciul nu se absoarbe cum trebuie. Sunt trei procese diferite care merg în aceeași direcție, din același motiv.
Cercul vicios al durerii
Aici apare partea nedreaptă: articulația care doare descurajează exact mișcarea de care are nevoie. Te ferești de scări, renunți la plimbarea de seară, stai mai mult jos. Mușchii slăbesc, kilogramele se adună, încărcarea crește, durerea la fel. Cercul se închide în câteva luni și se rupe greu dacă aștepți să treacă de la sine.
Uneori, ruperea lui începe cu ținerea durerii sub control suficient cât să poți relua mișcarea. În farmacii găsești medicamente pentru oase si articulatii de mai multe tipuri — antiinflamatoare, geluri pentru aplicare locală, tratamente de fond prescrise de medic —, dar niciunul nu se ia luni la rând din proprie inițiativă. Antiinflamatoarele folosite îndelung irită stomacul și pot afecta rinichii, iar durerea care revine mereu are nevoie de un diagnostic, nu de o cutie nouă.
Cum reintri în mișcare fără să strici nimic
Începe cu ce încarcă puțin și mișcă mult: mers pe teren plat, bicicletă, înot, exerciții pentru coapse făcute pe scaun. Crește durata înainte de intensitate și adaugă de două ori pe săptămână exerciții de forță, pentru că mușchiul puternic preia din sarcina articulației. Zece minute făcute zilnic bat o oră de sală o dată la două săptămâni, iar durerea care persistă mai mult de o zi după efort e semn că ai sărit o treaptă, nu că mișcarea îți face rău.
Articulațiile nu cer performanță, ci regularitate și o încărcare pe care o pot duce. Dacă până acum ai amânat pentru că te durea, alege varianta cea mai ușoară pe care o poți face mâine și ține-o două săptămâni. De obicei, atât e nevoie ca să simți în ce direcție merg lucrurile.
