Când ai aflat că terenul tău e argilos, probabil ai simțit un nod în stomac. Știu sentimentul. Și da, argila chiar pune niște probleme, nu o să îți spun că totul e roz.
Dar hai să lămurim ceva de la bun început: se poate construi foarte bine pe argilă. Mii de case stau acolo de zeci de ani, fără vreo fisură. Secretul? O fundație pentru sol argilos aleasă corect și câteva măsuri pe care ți le explic aici, pe înțelesul tuturor.
Ce face argila atât de capricioasă?
Argila are un comportament ciudat față de alte tipuri de pământ. Absoarbe apa ca un burete și se umflă. Apoi, când vine căldura și se usucă, se contractă. Ciclul ăsta se repetă an de an, primăvară și vară, toamnă și iarnă. Pământul de sub casă se mișcă. Nu mult, câțiva centimetri poate, dar constant.
Acum gândește-te ce înseamnă asta pentru o construcție. Casa stă pe ceva care crește și scade în funcție de vreme. În timp apar fisuri în tencuială, ușile se blochează, podelele scârțâie. Nu vorbim de cutremure sau de ceva spectaculos. E o degradare lentă, enervantă și scumpă de reparat.
Argila expandabilă, cum îi zic specialiștii, poate să își mărească volumul cu vreo 10, chiar 15 la sută când se îmbibă cu apă. Pare puțin, nu? Dar înmulțește asta cu tonele de pământ de sub fundație și înțelegi de ce forțele devin serioase.
Cum îți dai seama că ai argilă în teren?
Poate nu ai făcut încă un studiu geotehnic. Sunt totuși câteva semne care îți pot da de bănuit. După o ploaie mai serioasă, apa rămâne pe loc mult timp? Argila nu lasă apa să se infiltreze repede, spre deosebire de nisip sau pietriș. Când vine seceta și pământul se usucă, vezi crăpături adânci prin curte? Ăsta e alt semn destul de clar.
Poți face și un test rapid, fără echipamente speciale. Ia un pumn de pământ umed și încearcă să îl frămânți. Dacă poți modela o bilă care își ține forma și nu se destramă, ai probabil argilă. Cu cât e mai lipicios și mai plastic, cu atât procentul e mai mare.
Dar ca să fii sigur, studiul geotehnic rămâne varianta de bază. Vine cineva, forează, ia probe și îți spune exact ce ai la diferite adâncimi. Costă câteva sute de euro, dar te poate scuti de bătăi de cap mult mai mari pe viitor. Am auzit povești cu oameni care au sărit peste studiu ca să economisească și au ajuns să plătească de zece ori mai mult pentru reparații.
Ce variante de fundație funcționează pe argilă?
Nu există o rețetă universală, ține de situația fiecăruia. Depinde de cât de problematică e argila, de mărimea casei, de buget. Să le luăm pe rând.
Radierul, adică placa de beton sub toată casa
Radierul e o placă masivă de beton armat care acoperă tot amprenta construcției. Ideea e simplă: în loc să te sprijini pe câteva puncte, distribui greutatea pe o suprafață cât mai mare.
E ca atunci când mergi pe zăpadă. Cu bocanci normali te afunzi. Pune-ți schiurile și deodată plutești, pentru că greutatea ta se împarte pe mai mulți metri pătrați.
Pe soluri argiloase, radierul are un mare avantaj. Se mișcă odată cu terenul. Dacă argila se umflă, toată placa se ridică uniform. Dacă se contractă, coboară la fel, fără să creeze tensiuni diferite în diverse zone. Casa stă pe el ca pe o plută rigidă.
Grosimea variază, de obicei între 25 și 40 de centimetri. Sub pereții portanți și la margini se îngroașă, formează niște nervuri care dau rigiditate. Sub radier se pune obligatoriu un strat de pietriș sau balast bine bătut. Are două funcții: creează o bază plană pentru turnarea betonului și funcționează ca drenaj, să nu stea apa chiar sub fundație.
Fundația continuă, varianta clasică
Asta e ce vezi la casele mai vechi, cele construite prin anii 70, 80. Fundația urmărește conturul pereților, coboară în pământ până depășește zona de îngheț. La noi în țară, adâncimea de îngheț variază între 80 și 110 centimetri, depinde de regiune.
Problema pe argilă e că nu ajunge să cobori doar sub limita de îngheț. Trebuie să ajungi acolo unde umiditatea rămâne constantă tot anul. Straturile de sus sunt cele care se umflă și se contractă cel mai tare, că sunt expuse direct la ploaie și evaporare. Mai jos, lucrurile se stabilizează. Asta poate însemna 1,2 metri, 1,5 sau chiar mai mult.
Fundația continuă costă mai puțin decât radierul pentru case mici și medii. Dar necesită săpături mai adânci și mai mult beton decât pare la prima vedere. Și pe terenuri foarte argiloase, uneori nu e suficientă singură.
Piloții, soluția pentru cazurile dificile
Când straturile de sus sunt prea problematice dar la adâncime găsești un strat bun, solid, piloții devin interesanți. Sunt niște coloane de beton care străpung zona rea și duc greutatea casei direct în stratul rezistent.
Se pot face forați sau prefabricați. Cei forați se execută pe loc, se forează o gaură, se bagă armătura, se toarnă betonul. Cei prefabricați vin gata făcuți de la fabrică și se bat în pământ cu utilaje speciale.
Pentru case obișnuite, piloții forați sunt mai des întâlniți. Au diametre de 30, 40, 60 de centimetri și pot coborî 5, 10, uneori 15 metri, în funcție de unde se găsește stratul bun.
Deasupra piloților se toarnă o grindă de beton sau un radier care îi leagă pe toți. Casa stă practic suspendată pe această structură, iar mișcările argilei de la suprafață nu o mai ating.
Dezavantajul major e prețul. Piloții cer utilaje, oameni pricepuți, materiale în plus. Pot adăuga 30, 50 la sută la costul fundației. Dar când alternativele nu funcționează, merită fiecare ban.
Subsolul, o opțiune surprinzătoare
Pare ciudat, dar pe teren argilos un subsol poate fi chiar o idee bună. Când sapi pentru subsol, scoți exact straturile alea de argilă problematică de la suprafață. Fundația ajunge în zone mai adânci, mai stabile.
Mai e un aspect tehnic interesant. Greutatea pământului pe care îl excavezi compensează parțial greutatea construcției. Presiunea netă pe teren scade. E un principiu folosit la clădiri foarte înalte, cu subsoluri pe mai multe niveluri.
Dar vine și partea neplăcută. Subsolul pe argilă cere hidroizolare impecabilă. Argila reține apa în jurul pereților, presiunea crește, și dacă izolația nu e făcută cum trebuie, vor apărea infiltrații. Nu e de glumit cu asta.
Ce altceva trebuie să faci pe lângă fundație?
Fundația potrivită e doar o parte din poveste. Pe argilă, câteva măsuri adiționale fac diferența între o casă care stă bine și una cu probleme.
Drenajul din jurul casei
Apa e dușmanul principal pe terenurile argiloase. Cu cât mai puțină apă ajunge la argila din jurul fundației, cu atât variațiile de volum sunt mai mici și casa stă mai bine.
Un sistem de drenaj perimetral înseamnă o conductă perforată pusă în jurul fundației, la baza ei sau puțin mai jos. Conducta stă într-un pat de pietriș care colectează apa și o trimite spre un punct de evacuare. Poate fi canalizarea pluvială, un puț absorbant plasat mai departe de casă, sau pur și simplu un punct mai jos din teren unde apa se poate scurge.
Costă ceva, dar previne probleme care altfel te-ar costa mult mai mult.
Trotuarul din jurul casei
Nu e doar chestie de estetică. Trotuarul de beton sau pavele împiedică apa de ploaie să se infiltreze direct lângă fundație. Ar trebui să aibă cel puțin un metru lățime și o pantă de vreo 2, 3 procente spre exterior, ca apa să se scurgă în direcția opusă casei.
Sub trotuar, un strat de pietriș ajută la drenaj. O folie impermeabilă adaugă protecție extra. Sunt detalii care par minore, dar contează.
Atenție la copaci
Asta surprinde multă lume. Problema nu sunt neapărat rădăcinile care cresc sub fundație. E altceva. Un copac mare poate suge sute de litri de apă din sol în fiecare zi vara. Zona din jurul lui se usucă, argila se contractă, și dacă asta se întâmplă sub casă, acea zonă se tasează diferit față de rest.
Apare ce se cheamă tasare diferențiată. O parte din casă coboară mai mult, apar fisuri, crăpături, probleme.
O regulă practică: distanța de la copac la casă ar trebui să fie cel puțin egală cu înălțimea pe care o va atinge copacul la maturitate. Un stejar care ajunge la 20 de metri? Plantează-l la minim 20 de metri de casă. Sau alege specii mai mici, arbuști cu rădăcini superficiale care nu creează probleme.
De ce studiul geotehnic e extrem de important?
Am tot pomenit de el, dar simt că trebuie să insist. E probabil cea mai importantă investiție înainte să începi construcția.
Un studiu geotehnic serios îți spune exact ce ai în teren la diferite adâncimi, ce capacitate portantă are fiecare strat, cum se comportă sub sarcină. Și îți dă recomandări concrete pentru fundație.
Fără studiu, proiectantul lucrează pe ghicite. Va supradimensiona, ca să fie sigur, și plătești mai mult. Sau, și mai rău, va subestima problema și te trezești cu o casă care se fisurează.
Am cunoscut un tip care a vrut să economisească 400 de euro pe studiu. După trei ani a băgat 15.000 în consolidări și reparații. Morala e clară, cred.
Ce primești după un studiu?
Se fac foraje la câteva puncte din perimetrul viitoarei case. Adâncimea depinde de proiect, dar pentru case obișnuite vorbim de 5 până la 10 metri. Din fiecare foraj se iau probe care ajung la laborator.
Acolo se determină compoziția granulometrică, adică ce procent e argilă, nisip, pietriș. Se măsoară umiditatea naturală, limitele de plasticitate și de curgere, care arată cât de problematică e argila respectivă. Se testează capacitatea portantă.
Toate datele ajung într-un raport cu recomandări precise: ce tip de fundație, la ce adâncime, ce măsuri speciale sunt necesare.
Greșeli pe care le văd des
Din ce am observat și din ce am auzit de la alții, câteva greșeli se repetă mereu.
Tăiatul costurilor la fundație
E tentant să economisești aici. Fundația nu se vede după ce termini casa, nu? Toată lumea vrea bucătărie frumoasă și băi cu gresie scumpă, nu beton în pământ.
Dar fundația e singurul lucru pe care nu îl poți înlocui ușor. Restul casei se poate renova, repara, schimba. Fundația rămâne. Pe teren argilos, subdimensionarea se plătește aproape sigur. Poate nu în primii ani, dar după 10, 15 ani apar problemele. Și atunci, remedierea costă mult mai mult decât ai fi dat inițial.
Sărit peste drenaj
Ai ales fundația bună, ai turnat beton de calitate, totul e perfect. Dar n-ai făcut drenajul pentru că ți s-a părut exagerat sau terenul părea destul de uscat.
Greșeală. Argila poate părea uscată la suprafață, dar apa de ploaie se adună în jurul fundației și nu are pe unde să plece. Argila nu drenează, reține. Încet, încet, se creează exact condițiile pe care încercai să le eviți.
Copacii prea aproape
Am menționat deja, dar e o greșeală foarte răspândită. Lumea plantează un stejar micuț lângă casă, că arată frumos. Peste 20 de ani, același stejar e un gigant care suge toată umezeala din sol și creează tasări diferențiate.
Nu zic să nu plantezi nimic. Alege specii potrivite, respectă distanțele și totul va fi bine.
Cam cât costă fiecare variantă?
Știu că asta te interesează. Cifrele variază în funcție de zonă, de sezon, de prețul materialelor la momentul respectiv. Dar îți dau niște ordine de mărime, ca să ai o idee.
Pentru o casă de vreo 100 de metri pătrați, fundația continuă clasică costă undeva între 8.000 și 15.000 de euro cu tot cu manoperă. Dacă trebuie să cobori mai adânc ca să depășești straturile rele de argilă, prețul crește.
Radierul pentru aceeași casă se duce între 12.000 și 20.000 de euro. E mai scump că folosește mai mult beton și armătură, dar oferă siguranță suplimentară.
Piloții încep de pe la 20.000 de euro și pot ajunge la 35.000 sau chiar mai mult, depinde de câți trebuie și la ce adâncime.
La toate astea adaugă sistemul de drenaj, care poate costa între 1.500 și 4.000 de euro.
Cifrele sunt orientative, pentru 2024. Cere oferte de la mai mulți constructori și compară nu doar prețul, ci și ce include fiecare.
Când chemi un specialist?
Răspunsul simplu ar fi: cam mereu. Dar înțeleg că nu toată lumea are buget pentru consultanță la fiecare pas. Dacă trebuie să alegi, sunt câteva momente când ajutorul profesionist e obligatoriu.
Studiul geotehnic se face numai cu firmă sau inginer autorizat. Nu poți să îl faci singur sau să ghicești din priviri.
Proiectul fundației îl semnează un inginer de structuri. El ia datele din studiul geotehnic, le corelează cu casa pe care vrei să o faci și dimensionează totul cum trebuie.
Dacă apar probleme pe parcurs sau după ce casa e gata, ai nevoie de cineva care să diagnosticheze corect și să propună soluții. Sfaturile de pe forumuri sau de la vecini, oricât de bine intenționate, pot fi periculoase.
Ce poți face singur?
Sunt lucruri pe care le poți face tu, dacă ai ceva experiență și ești dispus să înveți. Săpăturile de bază, montarea drenajului după un proiect bine făcut, turnarea unor elemente mai simple.
Dar calculul structural, alegerea tipului de fundație, dimensionarea, astea nu se fac după ureche. Aici ai nevoie de inginer. Și preferabil unul cu experiență pe terenuri argiloase, care știe din practică ce merge și ce nu.
Am auzit de oameni care au economisit câteva sute de euro evitând inginerul și au cheltuit apoi zeci de mii pe reparații. Și de alții care au investit în consultanță de la început și au case impecabile de decenii. Alegerea pare evidentă.
Ce se întâmplă dacă ai deja probleme?
Poate citești asta pentru că ai deja o casă pe teren argilos și au început să apară fisuri. Ce faci?
Primul lucru: nu intra în panică. Fisurile fine, alea de câțiva milimetri, nu înseamnă neapărat dezastru. Multe case au câteva crăpături cosmetice și stau perfect în siguranță. Problema apare când fisurile sunt largi, când cresc vizibil în timp, sau când apar în locuri critice ca la colțurile ferestrelor și ușilor.
Cheamă un inginer să evalueze situația. Poate fi ceva minor care se rezolvă cu un sistem de drenaj instalat ulterior. Poate fi ceva mai serios care necesită consolidare. Important e să nu ignori problema și să nu încerci să o repari singur cu niște tencuială. Asta doar ascunde simptomul, nu rezolvă cauza.
Consolidarea unei fundații existente e posibilă, prin diferite metode. Se pot injecta rășini sub fundație pentru a stabiliza terenul. Se pot adăuga micropiloti. Se poate lărgi fundația existentă. Sunt soluții, dar costă și necesită specialiști.
Să recapitulăm
Construcția pe teren argilos nu e nici imposibilă, nici extraordinar de complicată. E doar diferită. Cere mai multă atenție în faza de proiectare, alegeri mai atente la materiale și execuție, poate o investiție inițială puțin mai mare.
Am văzut case vechi de 50 de ani pe argilă, fără nicio fisură. Și case noi de 5 ani cu crăpături peste tot. Diferența nu e în teren. E în cum abordezi problema.
Fă studiul geotehnic, alege fundația potrivită, pune drenaj, fii atent la detalii. Cu puțină grijă la început, casa ta va sta bine zeci de ani de acum încolo. Iar dacă ai deja probleme, nu dispera. Se pot rezolva, doar că e mai complicat și mai scump decât dacă ai fi făcut totul corect de la început.
