Dacă cineva ar fi căutat recent o nouă amenințare pentru România, candidatul Călin Georgescu a oferit răspunsul perfect: eolienele. Într-o țară în care corupția, infrastructura prăbușită și crizele energetice sunt probleme reale, Georgescu a găsit țapul ispășitor în vânt. La propriu. Discursul său, o combinație de pseudo-știință și nostalgie pentru vremuri mai „pure”, propune o viziune care ignoră orice realitate tangibilă, dar care mizează pe frică și dezinformare.
Eolienele – Apocalipsa tăcută?
Conform candidatului, eolienele nu doar că nu produc energie – acestea generează doar „0.01%”, spune el cu o siguranță dezarmantă – dar distrug culturile agricole, fauna și flora, toate acestea printr-un spectru nebulos de radiații și electromagnetism. Între timp, realitatea prezintă o imagine complet diferită. În 2022, turbinele eoliene au produs aproximativ 7000 GWh în România, o contribuție importantă la mixul energetic național. În loc să distrugă câmpurile de grâu, parcurile eoliene au contribuit la reducerea emisiilor de carbon și la modernizarea infrastructurii energetice.
Dar când discursul lui Georgescu este analizat, devine evident că nu faptele contează, ci spectacolul. Așa cum extremismul de dreapta reușește să creeze „probleme” acolo unde nu există, și acest suveranism anti-vânt transformă o soluție modernă într-un inamic fictiv.
România fără NATO și UE: O utopie periculoasă
În viziunea candidatului, viitorul țării arată altfel: izolare, ruperea de Uniunea Europeană și NATO, și revenirea la o economie închisă, bazată pe „resurse primare”. Un astfel de scenariu ar transforma România într-un stat fragil și vulnerabil, mai ales în contextul războiului din Ucraina. Fără protecția NATO și fără finanțarea europeană, economia ar cădea în haos, iar independența energetică ar deveni o utopie.
Ceea ce Călin Georgescu numește „suveranism” este, de fapt, o cale sigură spre dezastru economic și diplomatic. Acest plan ar atrage România într-o spirală de incertitudine și instabilitate, expunând-o influenței actorilor ostili.
Guvernarea după Georgescu: Un salt înapoi
Planurile controversate ale lui Georgescu nu se opresc la eoliene. Retorica sa include o respingere a investițiilor străine, un model economic bazat pe autosuficiență – de parcă lumea globalizată s-ar putea opri pentru a-i confirma ideile – și o retragere din alianțele internaționale. O asemenea direcție ar pune în pericol integritatea teritorială, slăbind țara atât din punct de vedere economic, cât și strategic.
În final, rămâne o întrebare esențială: cum poate un candidat care atacă turbinele eoliene ca fiind o „catastrofă” să fie serios despre viitorul țării? România merită mai mult decât vântul de promisiuni și dezinformare pe care îl aduce Călin Georgescu. Vântul bate, dar adevărul rămâne.
