Cultul stramosilor, sau cultul mortilor este o traditie foarte veche, intalnita in aproape toate religiile lumii si se refera la cinstirea persoanelor decedate din familie sau a stramosilor.
Cultul mortilor este una dintre cele mai vechi forme ale religiilor si se bazeaza pe ideea ca persoanele decedate au de fapt o existenta continua si sunt capabile sa inflenteze soarta sau norocul celor ramasi in viata.
In Japonia, un numar de 90 de milioane de persoane se considera budiste.
Potrivit acestei credinte dupa moarte, corpul persoanei moare insa sufletul se intoarce printr – un proces vesnic de reincarnare.
In acest sens, in Japonia, cultul mortilor detine un loc aparte si o insemnatate deosebita in viata religioasa.
In fiecare casa se intalnesc altarele familiei, dedicat cultului stramosilor.
Pe altarul budist sunt inscriptionate desene mortuare ale stramosilor, in miniatura, numele mortuare alese de preotii templului. Aceste nume au legatura cu pozitia sociala, sexul, secta de care a apartinut mortul iar in unele cazuri si fotografii ale celor decedati.
In fiecare dimineata cel mai in varsta membru al familiei sau femeia casei savarsesc un scurt ritual dedicat stramosilor, rostind o scurta rugaciune sau adresand cateva cuvinte de omagiu acestora.
Credinta japonezilor este ca fiecare suflet poate sa devina un iluminat daca sunt respectate intocmai ritualurile din stramosi.
In caz contrar, sufletul nu isi va gasi linistea si ii va bantui pe cei ramasi in viata in permanenta.
Imediat dupa trecere in nefiinta, trupul trebuie spalat, imbracat obligatoriu in vesminte de culoare alba.
In etapa urmatoare, trupul este incinerat iar cenusa rezultata va fi depusa impreuna cu urna in locul stabilit de familie, iar oasele se vor aduna intr – un vas mic care se numeste kotsutsubo, cu care vor fi trimise la un templu de pe Muntele Koya.
In cadrul unui incinerator uman in tara noastra, oasele sunt sfaramate manual si asezate in urna alturi de cenusa.
Incepand inca cu prima zi a decesului in Japonia au loc o serie de rituri si acestea se intampla de la prima zi pana la o suta de zile, apoi pana la al treizeci si treilea an de deces.
In general ritualurile pentru doliu se realizeaza cu precadere in primele sapte zile de la deces. Rugaciunile pentru sufletele decedatilor ajung sa dureze pana la 49 de zile.
Conform credintelor budiste, dupa 33 de ani de la moarte, spiritul stramosului sau decedatului devine un buddha si este pregatit se se reintoarca la viata, adica sa se reincarneze.
In Japonia, cea mai mare sarbatoare a anului este ce dedicata Anului Nou iar urmatoarea este cea dedicata sufletelor celor decedati si se numeste O – Bon.
Credintele japonezilor in ceea ce priveste sufletele celor decedati sunt destul de neobisnuite pentru alte religii. Acestia considera ca in imtervalul cuprins intre 13 iulie si 16 iulie sufletelor celor care au murit se intorc la casele lor si trebuie primiti cum se cuvine.
In acest moment fiecare membru al familiei se intoarce la casa de unde a plecat chiar daca locuieste la distante foarte mari. In fata altarului casei, membrii familiei savarsesc diverse ritualuri, se ingrijesc de morminte si ard tamaie.
In noapte dintre 15 iulie spre 16 iulie trebuie vizitate mormintele si lasate candele sau lampi aprinse.
Tot in aceasta noapte sunt aprinse lampioane si lasate pe ape curgatoare de aceea sarbatoarea O – Bon mai este numita si Sarbatoarea Lampioanelor.
In sens simbolic, lumina lampioanelor va ghida sufletul celor care pleaca pana in anul urmator.
In data de 16 iulie, in fata caselor se aprind focuri, metoda prin care acestia isi iau ramas bun de la sufletele celor care vor pleca din nou in locul de unde au venit.
Conform traditiei, fiecare familie din Japonia detine o parcela de pamant si o piatra funerara in zona urbana, intr – un cimitir al orasului.
Acestea sunt transmise din generatie in generatie iar taxele aferente sunt suportate de catre un membru al defunctilor ramas in viata sau de catre familia celui decedat.
Ultimii ani au adus schimbari mari in ceea ce priveste tehnologia, care se pare ca s- a facut resimtita si in acest domeniu. Astfel, exista cimitire hight – tech care stocheaza reprezentarea simbolica a celor decedati dispuse pe coloane iar ramasitele sunt depozitate in compartimente.
