Nu stiu daca este doar o parere proprie sau un sentiment pe care il impartasesc si alti oameni din jurul meu, insa, trecerea timpului a devenit atat de rapida, incat aproape nici nu o mai sesizam si iata ca ne trezim astazi, adulti, responsabili si maturi, exact asa cum visam in copilarie.
Mi se pare incredibil cat de repede poate trece timpul, ma simt de parca acum 5 minute, eram o mogaldeata de copil, carliontat si neastamparat, care pe durata intregului an, vorbea doar despre acelasi lucru, despre Craciun.
Imi amintesc ca eram genul de copil, care, imediat dupa trecerea lui Mos Craciun, deveneam extrem de trist si incepeam sa numar deja ,pe degete, cate zile au mai ramas pana la viitorul Craciun!
Ah! Cat de mult ma bucuram in acele zile, zambeam, cantam colinde si eram ca pe ghimpi mereu, stiind ca domnul Craciun urmeaza sa vina, sa imi aduca cadourile mult visate, chiar daca nu faceam niciodata lista cu ceea ce imi doream fiindca in mintea mea, daca stia ce traznai fac, cu siguranta stia si la ce cadouri visam.
Niciodata nu m-a dezamagit, mereu am gasit sub dragul meu brad impodobit de Craciun, cadourile mult asteptate, intotdeauna potrivite si perfecte.
Din pacate, asa cum mentionam mai sus, anii au inceput sa treaca, rapid si dureros de insesizabil, si usor, usor iluziile mi-au fost demontate, afland si cine statea in spatele perfectiunii cadourilor aduse de ,.mosul”.
Trebuie sa recunosc, ca in ciuda asteptarilor, nu a reprezentat o dezamagire afllarea inexistentei personajului magic in lumea reala, pastrand in suflet o idee in care undeva, pe aceasta lume, exista si face niste copii fericiti, asta fiind cel mai important lucru.
Inca imi amintesc cu drag, de serile friguroase de Ajun, in care, impreuna cu prietenii ne strangeam si plecam cu colindul prin vecini, fara sa simtim cu adevarat gradele minus, incalzindu-ne de la mers si cantat. Intotdeauna se nimerea prin vecini sa dam de niste oameni draguti, gata sa ne primeasca in case si sa ne rasfete cu bunatati calde si cu povesti depre peripetiilor lor din perioada copilariei in care si ei, ca si noi, duceau vestea Nasterii Domnului, mai departe, prin colind.
Bineinteles, odata ajunsi in case, eram franti, fiind momentul ideal sa adormim bustean, nemaiavand forte sa stam pana dimineata pentru a il prinde pe batranul mos in timp ce strecura cadourile sub brad.
Daca inchid ochii, imi amintesc cum aveam intotdeauna pregatite o baie calda, niste pijamale noi si un asternut proaspat schimbat, pe care mama le pregatea cu atentie, astfel incat somnul sa imi fie lin si odihnitor si sa am forte pentru a 2-a zi, cand ma trezeam la prima ora plina de emotii si entuziasm.
Chiar si acum, dupa multi ani, atunci cand primesc un cadou de Craciun, las copilul din mine sa zambeasca si sa se gandeasca ca el, Mos Craciun, i-a trimis un gand bun celui care mi-a dat cadoul, ca i-a transmis faptul ca ,, am fost cuminte” si ca merit o atentie.
Recomand tuturor sa incerce sa nu uite niciodata sentimentele pe care, zilele de Craciun ni le trezea in copilarie, fiind unele atat de inocente si de frumoase, este bine uneori, sa ne mai lasam purtati de val si sa ne intoarcem, macar 5 minute inapoi in acele tornade de bucurie si senzatii.
Craciun Fericit!
