Pierderea de memorie legata de varsta, uneori descrisa ca „imbatranire normala”, este diferita de pierderea de memorie asociata cu tipurile de dementa precum boala Alzheimer si se crede ca are un mecanism cerebral diferit.
Deficit cognitiv minor
Deficienta cognitiva usoara
Insuficienta cognitiva usoara (MCI) este o afectiune in care oamenii se confrunta cu probleme de memorie mai des decat alte persoane obisnuite de varsta lor. Totusi, aceste simptome nu ii impiedica sa desfasoare activitati normale si nu sunt la fel de grave ca simptomele bolii Alzheimer (AD). Simptomele includ adesea inlocuirea elementelor, uitarea de evenimente sau intalniri si probleme cu gasirea cuvintelor.
Conform cercetarilor recente, MCI este vazuta ca starea de tranzitie intre modificarile cognitive ale imbatranirii normale si boala Alzheimer. Mai multe studii au indicat ca persoanele cu MCI prezinta un risc crescut de aparitie a AD, variind de la un procent la douazeci si cinci la suta pe an; intr-un studiu, douazeci si patru la suta dintre pacientii cu MCI au progresat in AD in doi ani si douazeci la suta in peste trei ani, in timp ce un alt studiu a indicat ca evolutia subiectilor MCI a fost de cincizeci si cinci la suta in patru ani si jumatate. Unii pacienti cu MCI, cu toate acestea, nu progreseaza niciodata la AD (Alzheimer).
Studiile au indicat, de asemenea, modele care se gasesc atat in MCI, cat si in AD. La fel ca pacientii cu boala Alzheimer, cei care sufera de o deficienta cognitiva usoara au dificultati in definirea corecta a cuvintelor si in utilizarea lor adecvata in propozitii atunci cand sunt solicitati. In timp ce pacientii cu MCI au avut o performanta mai mica in aceasta sarcina decat grupul de control, pacientii cu AD au avut un raspuns mai slab, in general.
Abilitatile pacientilor cu MCI s-au remarcat, totusi, datorita capacitatii de a oferi exemple pentru a compensa dificultatile lor. Pacientii cu AD nu au reusit sa utilizeze nicio strategie compensatorie si, prin urmare, au demonstrat diferenta de utilizare a memoriei episodice si a functionarii executive.
Imbatranirea normala
Imbatranirea normala este asociata cu o scadere a diverselor abilitati de memorie in multe sarcini cognitive; fenomenul este cunoscut sub numele de deficienta de memorie legata de varsta (AMI) sau depreciere a memoriei asociate cu varsta (AAMI). Capacitatea de a codifica noi amintiri despre evenimente sau fapte si memoria de lucru, arata declin atat in studiile incrucisate, cat si in cele longitudinale.
Studiile care compara efectele imbatranirii asupra memoriei episodice, memoriei semantice, memoriei pe termen scurt si amorsarii, releva ca memoria episodica este afectata in special in imbatranirea normala; unele tipuri de memorie pe termen scurt sunt de asemenea afectate. Deficitele pot fi legate de deprecieri observate in capacitatea de a reimprospata informatii procesate recent.
Informatiile sursa reprezinta un tip de memorie episodica care sufera odata cu batranetea; acest tip de cunostinte include unde si cand persoana a aflat informatia. Cunoasterea sursei si a contextului informatiilor poate fi extrem de importanta in luarea deciziilor zilnice, deci acesta este un mod prin care declinul memoriei poate afecta viata varstnicilor.
Prin urmare, increderea pe stereotipuri politice este o modalitate de a-si folosi cunostintele despre surse atunci cand facem judecati, iar utilizarea cunostintelor metacognitive capata importanta. Acest deficit poate fi legat de scaderea capacitatii de a lega informatiile in memorie, in timpul codificarii si recuperarii ulterioare a informatiilor.
De-a lungul mai multor ani de studiere a progresiei imbatranirii si a memoriei, a fost greu sa distingem o legatura exacta intre cele doua. Multe studii au testat teoriile psihologilor de-a lungul anilor si au gasit dovezi solide care sustin ca adultii in varsta, au nevoie de mai mult timp sa-si aminteasca informatiile contextuale, in timp ce informatiile mai familiare sau automate, raman de obicei bine pastrate pe parcursul procesului de imbatranire.
De asemenea, exista o crestere a informatiilor irelevante, odata cu inaintarea in varsta, ceea ce poate duce situatia in care o persoana in varsta sa creada informatii false, deoarece aceasta se afla adesea intr-o stare de confuzie.
Memoria episodica este sustinuta de retele neuronale care acopera lobii frontali, temporari si parietali. Se presupune ca interconexiunile din lobi permit aspecte distincte ale memoriei, in timp ce efectele leziunilor de materie cenusie au fost studiate pe scara larga, se stie mai putin despre tracturile de fibre interconectante. In timpul imbatranirii, degradarea structurii substantei albe apare ca un factor general important, concentrand in continuare atentia asupra conexiunilor critice ale materiei albe.
Exercitiile fizice afecteaza multi oameni tineri si batrani. Pentru cei mici, daca este introdus exercitiul, acesta poate forma un obicei constructiv care poate fi insuflat de-a lungul varstei adulte. Pentru persoanele in varsta, in special cele cu Alzheimer sau alte boli care afecteaza memoria, atunci cand creierul este “obligat” sa-si activeze partea de hipocampus, poate pastra amintiri si imbunatati memoria.
Este, de asemenea, posibil ca anii de educatie pe care i-a avut o persoana plus cantitatea de atentie pe care a primit-o ca si copil, sa fie o variabila strans legata de legaturile imbatranirii si memoria.
In special, invatarea asociativa, care este un alt tip de memorie episodica, este vulnerabila la efectele imbatranirii, iar acest lucru a fost demonstrat in diferite paradigme de studiu. Acest lucru a fost explicat de ipoteza asociativa a deficitului (ADH), care afirma ca imbatranirea este asociata cu o deficienta in crearea si regasirea legaturilor intre unitatile unice de informatii.
Aceasta poate include cunostinte despre context, evenimente sau elemente. Capacitatea de a lega informatii impreuna cu contextul lor episodic intr-un intreg coerent a fost redusa la populatia varstnica. Mai mult, performantele adultilor mai in varsta, in mod liber, au implicat contiguitatea temporala intr-o masura mai mica decat in cazul tinerilor, ceea ce indica faptul ca asociatiile privind contiguitatea devin mai slabe odata cu varsta.
Au fost speculate mai multe motive pentru care adultii in varsta folosesc strategii de codificare si regasire mai putin eficiente, pe masura ce imbatranesc. Prima este viziunea de „dezafectare”, care afirma ca strategiile de memorie sunt folosite mai putin de adultii in varsta, pe masura ce se indeparteaza de sistemul educational.
Al doilea, este ipoteza „capacitatii atentionale diminuate”, ceea ce inseamna ca persoanele in varsta se angajeaza mai putin in codificarea initiata de sine din cauza capacitatii atentionale reduse. Al treilea motiv este „autoeficienta memoriei”, care indica faptul ca persoanele in varsta nu au incredere in propriile performante ale memoriei, ceea ce duce la performante slabe. Este cunoscut faptul ca pacientii cu boala Alzheimer si pacientii cu dementa semantica prezinta dificultati in sarcinile care implica denumirea de imagini si fluenta categoriei.
Acest lucru este legat de deteriorarea retelei lor semantice, care stocheaza cunostinte despre semnificatii si intelesuri.
Un fenomen, cunoscut sub numele de „Moment Senior”, este un deficit de memorie care pare sa aiba o cauza biologica. Cand un adult mai in varsta este intrerupt in timpul finalizarii unei sarcini, este foarte probabil ca sarcina initiala, sa poata fi uitata.
Studiile au aratat ca, creierul unui adult in varsta nu are capacitatea de a se angaja din nou in actiune dupa o intrerupere si continua sa se concentreze asupra intreruperii particulare, spre deosebire un creier mai tanar. Aceasta incapacitate de multi-sarcina este normala odata cu inaintarea in varsta si este de asteptat sa devina mai evidenta odata cu inaintarea generatiilor in varsta.
O explicatie biologica pentru deficientele de memorie la imbatranire, include o examinare postmortem la cinci creiere ale persoanelor in varsta cu o memorie mai buna decat media. Aceste persoane sunt numite „super varstnici” si s-a constatat ca acesti indivizi aveau mai putine increngaturi in forma de fibre de proteine tau, decat in creierele varstnice tipice. Cu toate acestea, a fost gasita o cantitate similara de placa amiloida.
Cercetari mai recente au extins descoperirile privind scaderea legata de varsta in functionarea executiva, prin examinarea proceselor cognitive conexe care stau la baza performantelor secventiale ale adultilor in varsta sanatosi. Performanta secventiala se refera la executarea unei serii de pasi necesari pentru a completa o rutina, cum ar fi pasii necesari pentru a face o ceasca de cafea sau a conduce o masina.
O parte importanta a imbatranirii sanatoase, implica utilizarea de catre adulti in varsta a proceselor de memorie si de inhibare, pentru a desfasura activitati zilnice intr-o ordine fixa, fara a uita secventa pasilor care tocmai au fost finalizati, in timp ce isi amintesc urmatorul pas din secventa.
Un studiu din 2009 a examinat modul in care difera adultii tineri si mai mari in ceea ce priveste reprezentarea de baza a unei secvente de sarcini si eficienta lor la preluarea informatiilor necesare pentru a-si completa rutina. Rezultatele acestui studiu au relevat faptul ca atunci cand adultii mai mari si tineri au trebuit sa-si aminteasca o secventa de opt imagini, cu animale dispuse intr-o ordine fixa, ambele grupuri de varsta au folosit in mod spontan strategia organizatorica de ciocnire, pentru a facilita regasirea informatiilor.
Cu toate acestea, adultii mai in varsta au fost mai lenti la accesarea fiecarei bucati in comparatie cu adultii mai tineri si au fost mai capabili sa beneficieze de utilizarea memoriei auxiliare, cum ar fi repetitia verbala, pentru a-si aminti ordinea secventei fixe. Rezultatele acestui studiu sugereaza ca exista diferente de varsta in memoria si procesele inhibitorii care afecteaza secventa actiunilor oamenilor si ca utilizarea instrumentelor de memorie ar putea facilita regasirea informatiilor la varste mai inaintate.
Cauze
Cauzele problemelor de memorie si imbatranire nu sunt inca clare, chiar si dupa ce mai multe teorii au fost testate. Nu exista inca o legatura distincta intre cele doua, deoarece este greu de determinat exact modul in care fiecare aspect al imbatranirii afecteaza memoria si procesul de imbatranire.
Cu toate acestea, se stie ca creierul se micsoreaza odata cu varsta, datorita extinderii ventriculelor. Din pacate, este greu de furnizat o legatura solida intre creierul care se micsoreaza si pierderea de memorie din cauza faptului ca o anumita zona a creierului s-a micsorat si care este importanta acelei zone cu adevarat in procesul de imbatranire (Baddeley, Anderson si Eysenck, 2015).
Incercarea de a reaminti informatii sau o situatie care s-a intamplat poate fi foarte dificila, deoarece diferite informatii ale unui eveniment sunt stocate in diferite zone. In timpul reamintirii unui eveniment, diferitele informatii sunt regrupate din nou si orice informatie lipsa este completata de creierul nostru, in mod inconstient.
