Ce sunt cardurile digitale securizate? Compatibilitate si device-uri suportate

0 Shares
0
0
0

Secure Digital, prescurtat oficial ca SD, este un format de card de memorie nevolatil proprietar, dezvoltat de SD Association (SDA) pentru utilizare pe dispozitive portabile.

Standardul a fost introdus in August 1999 prin eforturi comune intre SanDisk, Panasonic (Matsushita) si Toshiba ca o imbunatatire fata de MultiMediaCards (MMC), si a devenit standard industrial. Cele trei companii au format SD-3C, o companie care licentiaza si impune drepturile de proprietate intelectuala asociate cardurilor de memorie SD si produselor auxiliare.

Companiile au format, de asemenea, SD Association (SDA), o organizatie non-profit, in Ianuarie 2000, pentru a promova si crea standarde de card SD. SDA are astazi aproximativ 1.000 de companii membre. SDA foloseste mai multe sigle cu marci comerciale detinute si licentiate de SD-3C pentru a asigura respectarea specificatiilor sale si pentru a asigura utilizatorilor inter- compatibilitatea.

Capacitate

Secure Digital include cinci familii de carduri disponibile in trei dimensiuni diferite. Cele cinci familii sunt capacitatea standard (SDSC), capacitatea inalta (SDHC), capacitatea extinsa (SDXC), capacitatea ultra (SDUC) si SDIO, care combina functiile de intrare / iesire cu stocarea datelor. Cei trei factori de forma reprezinta dimensiunea originala, dimensiunea mini si dimensiunea micro. Adaptoarele pasiv electric permit unui card mai mic sa se potriveasca si sa functioneze intr-un dispozitiv construit pentru un card mai mare. Amprenta mica a cardului SD este un mediu de stocare ideal pentru dispozitivele electronice mai mici, mai subtiri si mai portabile.

SD (SDSC)

A doua generatie de card Secure Digital (SDSC sau Secure Digital Standard Capacity) a fost dezvoltat pentru a imbunatati standardul MultiMediaCard (MMC), care a continuat sa evolueze, dar intr-o directie diferita. Secure Digital a schimbat designul MMC in mai multe moduri:

Forma asimetrica a partilor laterale ale cardului SD impiedica introducerea acestuia cu capul in jos (in timp ce un MMC poate fi introdus si invers, dar nu face contact daca este inversat).

Majoritatea cardurilor SD au o grosime de 2,1 mm (0,083 toli), comparativ cu 1,4 mm (0,055 toli) pentru MMC-uri. Specificatia SD defineste un card numit Thin SD cu o grosime de 1,4 mm, dar acestea apar foarte rar, intrucat SDA a continuat sa defineasca factori de forma chiar mai mici.

Contactele electrice ale cardului sunt incastrate sub suprafata cardului, protejandu-le de contactul cu degetele utilizatorului.

Specificatia SD prevedea capacitati si rate de transfer care le depaseau pe cele ale MMC si ambele functionalitati au crescut in timp. In timp ce MMC utilizeaza un singur pin pentru transferul de date, cardul SD a adaugat un mod de magistrala cu patru fire, pentru rate de transfer mai mari.

Cardul SD a adaugat circuite de securitate Content Protection for Recordable Media (CPRM) pentru protectia continutului si gestionare a drepturilor digitale (DRM).

Cardurile SD de dimensiuni complete nu se incadreaza in sloturile MMC mai subtiri, iar alte probleme afecteaza si capacitatea de a utiliza un format intr-un dispozitiv gazda conceput pentru un alt dispozitiv.

Secure Digital High Capacity

SDHC

Formatul Secure Digital High Capacity (SDHC), anuntat in Ianuarie 2006 si definit in versiunea 2.0 a specificatiei SD, accepta carduri cu capacitati de pana la 32 GB. Marca comerciala SDHC este licentiata pentru a asigura compatibilitatea.

Cardurile SDHC sunt identice fizic si electric cu cardurile SD de capacitate standard (SDSC). Problemele majore de compatibilitate intre cardurile SDHC si SDSC constau in redefinirea registrului de date specifice cardului (CSD) in versiunea 2.0 si faptul ca aceste carduri SDHC sunt livrate preformatate cu sistemul de fisiere FAT32.

Versiunea 2.0 introduce, de asemenea, un mod de magistrala de mare viteza atat pentru cardurile SDSC, cat si pentru cardurile SDHC, care dubleaza ceasul de viteza standard, pentru a putea atinge o viteza de transfer de 25 MB / s.

Dispozitivele gazda SDHC sunt obligate sa accepte carduri SD mai vechi. Cu toate acestea, dispozitivele gazda mai vechi nu recunosc cardurile de memorie SDHC sau SDXC, desi unele dispozitive pot face acest lucru printr-un upgrade de firmware.

SDXC

Formatul Secure Digital eXtended Capacity (SDXC), anuntat in Ianuarie 2009 si definit in versiunea 3.01 a specificatiei SD, accepta carduri de pana la 2 TB, comparativ cu o limita de 32 GB pentru cardurile SDHC din specificatia 2.0. SDXC adopta sistemul de fisiere Microsoft exFAT ca o caracteristica obligatorie.

Versiunea 3.01 a introdus, de asemenea, magistrala Ultra High Speed ​​(UHS) pentru cardurile SDHC si SDXC, cu viteze de interfata de la 50 MB / s la 104 MB / s pentru magistrala UHS-I pe patru biti. Versiunea 4.0, introdusa in Iunie 2011, permite viteze de la 156 MB / s pana la 312 MB / s peste magistrala UHS-II cu patru benzi (doua benzi diferentiale), care necesita un rand suplimentar de pini fizici.

Versiunea 5.0 a fost anuntata in Februarie 2016 si a adaugat evaluari „Video Speed ​​Class” pentru cardurile UHS pentru a gestiona formate video cu rezolutie mai mare, cum ar fi 8K. Noile evaluari definesc o viteza minima de scriere de 90 MB / s.

SDUC

Formatul Secure Digital Ultra Capacity (SDUC), descris in specificatia SD 7.0 si anuntat in Iunie 2018, accepta carduri de pana la 128 TB si ofera viteze de pana la 985 MB / s, indiferent de factorul de forma, fie micro, fie dimensiune completa sau tip de interfata, inclusiv UHS-I, UHS-II, UHS-III sau SD Express. Interfata SD Express poate fi utilizata si cu carduri SDHC si SDXC.

Compatibilitate

Compatibilitate

Dispozitivele gazda care respecta versiunile mai noi ale specificatiei ofera compatibilitate inversa si accepta carduri SD mai vechi. De exemplu, dispozitivele gazda SDXC accepta toate familiile anterioare de carduri de memorie SD, iar dispozitivele gazda SDHC accepta si carduri SD standard.

Dispozitivele gazda mai vechi, in general, nu accepta formate de card mai noi si chiar si atunci cand ar putea suporta interfata de magistrala utilizata de card, apar mai multi factori disfunctionali:

Un card mai nou poate oferi o capacitate mai mare decat poate suporta dispozitivul gazda (peste 4 GB pentru SDHC, peste 32 GB pentru SDXC).

Un card mai nou poate utiliza un sistem de fisiere pe care dispozitivul gazda nu il poate naviga (FAT32 pentru SDHC, exFAT pentru SDXC).

Utilizarea unui card SDIO necesita ca dispozitivul gazda sa fie proiectat pentru functiile de intrare / iesire pe care le ofera cardul.

UHS-II are mai multi pini fizici, dar este compatibil cu UHS-I si non-UHS atat pentru slot cat si pentru card.

Unii furnizori au produs carduri SDSC de peste 1 GB inainte ca SDA sa fi standardizat o metoda de a face acest lucru.

Piete

Datorita dimensiunii lor compacte, cardurile Secure Digital sunt utilizate in multe dispozitive electronice de larg consum si au devenit un mijloc larg de stocare a mai multor gigaocteti de date intr-o dimensiune mica.

Dispozitivele pe care utilizatorul poate scoate si inlocui cardurile des, cum ar fi camerele digitale, camerele video si consolele de jocuri video, tind sa foloseasca carduri de dimensiuni mari. Dispozitivele in care dimensiunile mici sunt esentiale, cum ar fi telefoanele mobile, camerele de actiune, cum ar fi seria GoPro Hero si camerele pentru drone, tind sa foloseasca carduri microSD.

Telefoane mobile

Cardul microSD a contribuit la propulsia pietei smartphone-urilor oferind atat producatorilor, cat si consumatorilor o mai mare flexibilitate si libertate.

In timp ce stocarea in cloud depinde de o conexiune la internet stabila si de planuri de date suficient de voluminoase, cardurile de memorie de pe dispozitivele mobile ofera expansiune de stocare independenta de locatie si au rate de transfer mult mai mari, permitand aplicatii precum fotografie si inregistrare video. In timp ce datele stocate intern pe dispozitive de tip smartphone sunt mai greu accesibile, datele stocate pe cardul de memorie pot fi salvate si accesate extern de catre utilizator ca dispozitiv de stocare in masa.

Un avantaj este ergonomia fara compromisuri. Utilizarea unui card de memorie protejeaza, de asemenea, spatiul de stocare intern care nu poate fi inlocuit(upgradat) pe un telefon mobil. Datorita dezvoltarii tehnice a cardurilor de memorie, utilizatorii dispozitivelor mobile existente isi pot extinde spatiul de stocare in continuare si cu preturi mai reduse in timp.

Versiunile recente ale sistemelor de operare majore, cum ar fi Windows Mobile si Android, permit aplicatiilor sa ruleze de pe carduri microSD, creand posibilitati pentru noi modele de utilizare a cardurilor SD pe pietele informatice mobile, precum si eliberarea spatiului de stocare intern disponibil.

Cardurile SD nu sunt solutia cea mai economica pentru dispozitivele care au nevoie doar de o cantitate mica de memorie nevolatila. De asemenea, este posibil ca acestea sa nu prezinte cea mai buna alegere pentru aplicatii care necesita capacitati sau viteze de stocare mai mari, asa cum sunt furnizate de alte standarde pentru carduri flash, cum ar fi CompactFlash. Aceste limitari pot fi abordate de tehnologiile de memorie in evolutie, cum ar fi noile specificatii SD 7.0, care permit capacitati de stocare de pana la 128 TB.

Multe computere personale de toate tipurile, inclusiv tablete si telefoane mobile, folosesc carduri SD, fie prin sloturi incorporate, fie printr-un adaptor electronic activ. Exista adaptoare pentru cardul PC, ExpressBus, USB, FireWire si portul de imprimanta paralel. Adaptoarele active permit, de asemenea, utilizarea cardurilor SD pe dispozitive concepute pentru alte formate, cum ar fi CompactFlash. Adaptorul FlashPath permite utilizarea cardurilor SD pe o unitate de discheta.

Unele dispozitive precum Samsung Galaxy Fit (2011) si Samsung Galaxy Note 8.0 (2013) au un compartiment pentru card SD amplasat extern si accesibil manual, in timp ce acesta este situat sub capacul bateriei pe alte dispozitive. Telefoanele mobile mai recente utilizeaza un sistem de ejectare cu orificii, care gazduieste atat cardul de memorie, cat si cartela SIM.

computere personale gazduiesc carduri SD

Calculatoare personale

Desi multe computere personale gazduiesc carduri SD ca dispozitiv auxiliar de stocare folosind un slot incorporat sau pot gazdui carduri SD prin intermediul unui adaptor USB, cardurile SD nu pot fi utilizate ca hard disk primar prin intermediul controlerului SATA de la bord, deoarece nici unul dintre variantele cardului SD nu accepta acest lucru. Utilizarea primara a discului dur necesita un cip controler SD separat sau un convertor SD-to-CompactFlash.

Cu toate acestea, pe computerele care accepta bootstrapping-ul de pe o interfata USB, un card SD dintr-un adaptor USB poate fi folosit pe post de hard disk principal, cu conditia sa contina un sistem de operare care accepta accesul USB dupa finalizarea bootstrap-ului.

In computerele laptop si tableta, cardurile de memorie dintr-un cititor de carduri integrate ofera un avantaj ergonomic fata de unitatile flash USB, deoarece acestea din urma ies din dispozitiv, iar utilizatorul ar trebui sa fie precaut sa nu le loveasca in timp ce transporta dispozitivul, fapt ce ar putea deteriora portul USB. Cardurile de memorie au o forma unificata si nu rezerva un port USB atunci cand sunt introduse in slotul de card dedicat al computerului.

De la sfarsitul anului 2009, computerele Apple mai noi cu cititoare de carduri SD instalate, au reusit sa porneasca sistemul de operare MacOS de pe dispozitive de stocare SD, atunci cand acestea erau formatate corect – in format de fisiere extins Mac OS si tabela de partitii implicita era setata pe tabela de partitii GUID.

0 Shares
You May Also Like
Ce este CRM?

Ce este CRM?

Managementul relatiilor cu clientii (CRM) este o tehnologie care este necesara pentru gestionarea tuturor relatiilor si interactiunilor companiei…