Atunci cand discutam despre tricouri personalizate nu putem omite sa vorbim si depspre principalul material din care ele sunt facute. In timp tricoul de bumbac a ilustrat putin cate putin genurile muzicale ale momentului, locul in care ne-am petrecut vacantele si uneori chiar si toate orientarile politice pe care o persoana le poate avea.
In fiecare an se vand peste doua miliarde de tricouri in intreaga lume si este evident ca tricoul in prezent reprezinta un model pentru secolul XX la fel cum se intampla de fapt si cu blugii. Este in mod sigur o cariera destul de buna in cazul in care ne gandim la originile tricoului care au inceput destul de jos din serarul cu lenjerie intima a domnilor.
In cazul in care trecem peste vestimentatia pe care o purtau razboinicii sub armura in scopul de a se proteja de frig ori de vestimentatia purtata in trecut de catre nobili pentru a nu murdari hainele care intrau in contact direct cu pielea, o ruda destul de indepartata a tricoului a aparut in anii 1880. Ulterior s-a inventat si tesatura pentru tricouri tubulare ce a fost brevetata in anul 1863 si care a fost capabila sa reduca timpul de lucru si a scos la pensie lana din zona de lenjerie intima.
A aparut asa jerseul de bumbac. In primul razboi mondial cei care au fost pe front au cerut tesaturi ceva mai usoare decal lana si care sa se usuce mai repede in aer umed si rece. Asa cum se poate vedea initial tricoul a fost purtat si in alte zone decat i domeniul modei dar in timp el si-a schimbat vocatia si a devenit si un aliat extrem de important pentru timpul liber pe care incercam sa il petrecem in mod cat mai relaxat.
In anii 50 tricourile au fost in plina demonstratie la proteste alaturi de gecile de piele neagra impotriva invincibilelor elemente de simbol din statutul social cum ar fi tunosirile cuminti, case confortabile pline de obiecte de uz casnic, gradina din spate si masinile stralucitoare din garaj.
Atunci cand curentul hippie a facut din tricou steaguri cu peace and love impotriva razboiului si societatii de consum, multinationalele au inceput sa utilizeze tricourile pentru a putea promova produsele. Una din primele firme care au apelati la asemenea metode este Martini.
In legatura cu micile ecrane, cele mai bune tricouri au fost la inceput cele care au semanat cu uniformele militare din filmul MASH unde actiunea se desfasoara intr-un spital in timpul razboliului care a avut loc in Coreea. Un tricoul la fel de interesant este cel in culorile steagului statlui Jamaica pentru ca el merge in tandem si cu reggae. Tot negru insa cu alte origini este si tricoul rockerilor.
El se poate asocia uneori cu lanturi si poate sa etaleze pompe funebre, cranii, cruci si denumiri de trupe. Trendul acesta a devenit un obiect al modei in zona rock. Stilul e plin de simboluri si este sfasiat cu autosatisfactie si recompus de cele mai multe ori cu ace de siguranta in cultura punk.
